Si totusi...

Trebuie sa recunosc ca mereu am stiut ca am o doza cam mare de posesivitate si ca "investesc"cam multe sentimente intr-o prietenie,poate prea multe uneori. Cel mai tare ma doare atunci cand incerc sa ma conving ca de data asta sigur nu e asa cum cred eu,ca poate sunt eu paranoica,sau ceva... Si uite,ai reusit sa demonstrezi ca poate m-am implicat putin cam prea mult si ca uneori premonitiile se si adeveresc. Nu ma intelege gresit,din partea mea poti face ce vrei,chiar te rog si te sustin in ceea ce ai de gand sa decizi,dar vreau sa iti spun ca prin ceea ce ai facut de vineri in coace m-ai dezamagit foarte tare. Urasc sa ma dezamageasca cineva la care tin,iar tu stiai asta deja... Se pare ca stiai degeaba.

Metrou

Chiar ma gandeam acum cateva zile,in metrou,in ce fel este fiinta umana.Cate lucruri marete,incredibile au realizat oamenii in jur si...Paradoxal,cat de puternici si totusi cat de fragili suntem,atat fizic cat si sentimental.

Tu chiar...

Ai distrus si ultima farama de incredere in sine pe care o mai aveam.Desi ai facut asta cu mult timp inainte trebuie sa recunosc ca abia acum realizez gravitatea lucrurilor si faptul ca incepe sa ma afecteze destul de tare in continuare.In acest moment am ajuns in stadiul in care nu ma pot bucura de propria-mi viata doar pentru ca tu ai distrus la un moment dat ceva,acolo,poate aparent neinsemnat in acel moment.Imi este pur si simplu frica sa recunosc ceava ce mi-as dori extrem de tare sa recunosc doar pentru ca tu ai raspuns intr-un mod asa grosolan si egoist atunci.Practic...ai creat ceva aproape traumatizant.


Desi uneori pari perfect,persoana ta a ajuns sa ma dezguste mai mult decat credeam ca va fi posibil.Esti un om de nimic si ai reusit sa faci atata rau in jur...

Chihlimbar

Se spune ca tot ceea ce e bun este ori imoral,ori ilegal,ori ingrasa...
De curand am cunoscut eu ceva bun.Problema este ca orice intentie din partea mea asupra sa ar putea fi considerata mai mult decat imorala,deloc ilegala si nici macar un pic "ingrasabila".Daca pun in balanta descopar ca gandurile mele nu sunt chiar atat de exagerate si ca nu este ceva in totalitate imposibil.Evident ca am si o mica(mare)urma de CONSTIINTA (in mama ma-sii')care pur si simplu nu imi permite sa ma gandesc la lucruri atat de imorale precum acesta.Prefer sa renunt la ceva imi doresc al naibii de tare decat sa imi reprosez cate ceva cel putin 2-3 luni de acum in colo.


Argint,nu mint,in Chihlimbar
E Marea Neagra plansa-n vaaaaal...

Ultima scrisoare

Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită? Văd că porţi inel.
Am înţeles. Voi trage dungă peste
Nădăjdea inutilă. Fă la fel.
Nici un cuvânt. Nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă,
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.
Nu te mai cânt în versuri niciodată,
În drumul tău mai mult nu am să ies,
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.
A fost desigur numai o greşeală,
Putea să fie mult, nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai un rost.
Şi totuşi, totuşi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumină-n seara mea de îndoieli.
Când degete de Midas am pus magic
Pe fragedă fiinţa ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se înalţă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă
Şi-ngenuncheate rânduri submisiv
La soclul tău dumnezeisc aşteaptă
Să le întinzi un zâmbet liniştit
Spre sărutare adorata dreaptă,
‘Nainte de-a se şterge-n infinit.
O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă, roză auroră
De nenţeles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti.
N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: „Eşti ca oricare...”
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat de pofte tăul,
Ce-l ţine candid amintirea mea.
Vei fi acolo veşnic ne-ntinată,
Te voi iubi mereu fără cuvânt,
Şi lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.
Acolo, sub lumină de mister,
Scăldată-n apa visurilor lină,
Vei sta iubită ca-ntr-un colţ de cer
O stea de seară blânda şi senină.
Şi când viaţa va fi rea cu tine,
Când au sa te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amândoi.
Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenţă legănată,
Te vei simţi ca-n visul tău dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Să plec de-aicea de la voi curând,
Când glasul tău vreodat-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.
Şi dac-ar fi să nu se poată trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.

1937

Draga Cata,

Deci...fac acest post petru a iti spune "La muuuuuuuuuuuuuuuulti ani!",pentru a incerca sa iti reamitesc ce persoana importanta esti pentru mine(la cine apelez cand am nevoie de un sfat sau pe cine sun cand sun la pamant?),pentru a te face sa ma ierti macare jumatete pentru nesimtirea de care am dat dovada si pentru toate magariile pe care le-am facut la un moment dat si pentru a iti spune cat de mult insemni pentru mine si cat te iubesc!

P.S: LA MUUUUUULTI MUUUULTI ANI!>:D< TE IUBESC MULT,MULT!

Motto