Probabil ca nu.

Sunt...puţin confuză şi îmi dau seama câte persoane s-au simtit dezamăgite de către mine.Poate că ar fi trebuit să fiu altel...să mă chinui ceva mai mult dacă ai fi fost atât de necesar pentru mine.Poate ar fi trebuit să îţi spun atunci"da....tu erai fraierul".Pur şi simplu îmi pare rău pentru că nu am fost suficient de curajoasă să recunosc şi să confirm anumite presupuneri.
Dar...pe tine.Pe tine te-m dezamăgit cu ceva?Ai încercat măcar o dată să te pui în locul meu şi să vezi ce naşpa e să te dezamăgească prietenul cel mai bun?Să ai impresia că acea persoană chiar ţine la tine şi că îţi va oferi cel puţin cât i-ai oferit şi tu?Să fie aproape mai mereu şi să nu îşi bage piciorele în timpul tău?Să aibe încredere în tine şi să ştie atunci când îţi e bine sau nu?Să nu te evite de câte ori are ocazia şi să mai lase dracului de-o parte celelalte lucruri în favoarea ta?Probabil că nu...

Friends.

Să vedem...Mă gândeam la faptul că există mult prea puţine persoane care mă cunosc aşa cum sunt eu,iar aici familia este exclusă.Puţine persoane mi-au fost mai mereu aproape să-mi dea un şerveţel când mă apucă un plâns greu de controlat, şi mai puţine au reuşit să-l oprească,iar eu le mulţumesc din suflet că exsista.
Evident că m-au dezamăgit o grămadă de persoane,mai ales cele de la care chiar nu mă aşteptăm să o facă.În general am dat şi am aşteptat să primesc în aceeaşi măsură,daaaar nu se întâmplă mereu aşa cum trebuie.Şi...apropos de prieteni: Ai idee de câte ori am plâns din cauza ta?De câte ori mi-am făcut reproşuri că nu sunt îndeajuns de bună pentru tine?De câte ori te-am urât şi iubit în acelas timp?De câte ori mi-am dorit să nu fi apărut pe lângă mine?Au fost câteva momente ciudate...
Dar trebuie să recunosc,prietenii sunt cele mai importante persoane din viaţa cuiva.Ei te fac să variezi dintr-o stare într-altă,să treci peste momentele mai puţin plăcute,să devii un om mai bun şi multe altele...And you don't know what you mean to me...

Everybody's changing,and I don't feel right.

Având în vedere că este al patrulea blog pe care îl fac sper că măcar pe ăsta să fiu în stare să îl păstrez...Chiar îmi doresc să găsesc subiecte destul de interesante.
Am ajuns şi la liceu.Na că am făcut-o şi pe asta!Probabil că va începe un nou capitol,sau ceva de genul ăsta,iar eu chiar vreau să fac faţă cu brio tuturor lucrurilor noi.Tot ceea ce îmi trebuie nu este decât...un strop de ambiţie,ceva raţiune şi poate puţin ajutor din patrea celor din jur.În rest,voi fi capabilă să mă descurc singurică.
Singurele lucruri care îmi vor lipsi sunt poate doar grupuleţul din care consider că făceam şi încă fac parte şi pauzele alea lungi,daaar să nu uităm de orele de fizică!
New school,new life...new me(hope not)?!